Buna ziua domnule Lefter! Este o plăcere să discutăm despre istoria organizației pe care o reprezentați.

Ați putea să-mi spuneți o scurtă istorie a Mișcării de Cruce Roșie? Cum a luat naștere, care au fost provocările și cele mai importante momente din istoria sa?

Istoria spune că Mișcarea de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant, în anul 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino. Aceasta a avut loc la 24 iunie în nordul Italiei, unde armatele Franței și Austriei (peste 320 000 de oameni) s-au luptat timp de 16 ore. În urma confruntării, numărul morților și al răniților de pe câmpul de luptă a fost de 40 000. Dezastrul umanitar, rezultat din încleștarea acestor forțe, l-a impresionat pe Dunant, care a adunat oameni din satul învecinat și sub îndemnul “Siamo tutti fratelli – Suntem cu toții frați”, a muncit trei zile fără întrerupere la pansarea și ajutarea răniților, indiferent de apartenența acestora.

Întorcându-se în Elveția, Henry Dunant a scris o carte, “Amintiri de la Solferino”, prin care a încercat să facă cunoscută lumii realitatea crudă a războiului, necesitatea înființării unei societăți de ajutorare a răniților și promovarea unui acord internațional care să protejeze soldații răniți pe câmpul de luptă. Astfel pe 17 februarie 1863 a luat ființă Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților (care în 1876 își va schimba numele în Comitetul Internațional al Crucii Roșii). În august 1864 se naște la Geneva “Convenția pentru ameliorarea soartei militarilor răniți din armatele de campanie”. Dunant cerea statelor semnatare să înființeze pe teritoriul lor spații speciale destinate ajutorării militarilor răniți în război. În prezent sunt 192 de țări în toată lumea care au pe teritoriul lor Societăți de Cruce Roșie sau Semilună Roșie.

Cum a ajuns Crucea Roșie în România? Care ar fi cele mai importante momente ale organizației în România și de cine este profund legată?

România a fost cea de-a 13-a țară din lume care a aprobat înființarea Societății Naționale de Cruce Roșie, la 4 iulie 1876. Pe actul de înființare se găsesc semnături ale unor mari personalități ale epocii, precum Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Prinţul Dimitrie Sturdza, Grigore G. Cantacuzino, dr. Carol Davila și mulți alții.

Primul președinte al Crucii Roşii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, onorând această poziție timp de aproape un sfert de secol, până în 1897. Conducerea Crucii Roșii Române a continuat apoi să fie reprezentată de personalități de seamă ale istoriei, însă personajul care a avut cea mai mare influență asupra Crucii Roșii Române a fost Regina Maria.

Provocările Crucii Roșii Române se împletesc cu istoria țării noastre. De fiecare dată când România a trecut prin momente grele, voluntarii noștri au fost în prima linie a asistenței umanitare. De la an la an, organizația s-a adaptat nevoilor și provocărilor cărora a trebuit să facă față: Războaiele Mondiale, epidemiile de holeră, tifos, tuberculoză, seceta din Moldova, foametea, criza economică, cutremurele din 1940 și 1977, inundațiile din 1970 și cele care au urmat după anii 1990, temperaturi scăzute, caniculă și toate celelalte nenorociri prin care a trecut țara noastră.

Crucea Rosie este una dintre cele mai vechi organizații umanitare. Care credeți că sunt motivele care au facut posibilă longevitatea organizației?

Alături de istorie, mitul fondatorului și tradiția liderilor, cultura organizațională a Crucii Roşii are la temelia sa un alt element de mare însemnătate, respectiv principiile fundamentale ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Există șapte Principii Fundamentale: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate și Universalitate. Acestea sunt niște linii directoare pentru toate Societățile de Cruce Roșie, pentru a nu mai exista dubii în ceea ce privește activitățile lor umanitare. Principiile sunt cunoscute și respectate de fiecare membru sau voluntar de Cruce Roşie.

Un alt motiv care a contribuit la longevitatea Crucii Roşii este structura şi modul de organizare al acesteia. Ea are o structură unică în România, fiind prezentă pe întregul teritoriu al ţării. Are 47 de filiale (în fiecare judeţ şi sector din Bucureşti), 700 de subfiliale şi 500 de comisii. Astfel, organizația este prezentă la fiecare nivel teritorial: judeţ, municipiu, oraş, comună şi sat.

Apartenența la o organizație recunoscută şi apreciată la nivel mondial, cu o întindere la nivel naţional, conferă membrilor şi voluntarilor nu doar sentimentul de încredere în Crucea Roşie, dar şi sentimentul că fac parte dintr-o structură bine organizată şi puternică la care au aderat foarte mulţi, conduşi de același motiv: spiritul civic, altruism, dorința de a face bine şi convingerea că acțiunea lor va schimba ceva.

Cum ați luat prima dată contact cu Crucea Roșie? Cum v-a surprins și atras?

În anul 1997 filiala de Cruce Roșie Bacău m-a invitat să candidez pentru funcția onorifică de președinte al organizației locale. A fost prima dată când am avut ocazia să descopăr ce înseamnă cu adevărat Crucea Roșie și de atunci a devenit pentru mine a doua familie. După zece ani am devenit vicepreședinte în Comitetul de Direcției al Societății Naționale de Cruce Roșie și din 2010 sunt directorul general al Crucii Roșii Române.

Istoria și misiunea organizației efectiv te copleșesc. Nu poți să nu te simți responsabil față de contribuția înaintașilor tăi. Au trecut pe aici milioane de voluntari. Surori de Cruce Roșie care au alinat suferința răniților și bolnavilor în timp de război, care au tratat copii, tineri și bătrâni în timpul epidemiilor de malarie, holeră, tifos și tuberculoză și care au contribuit la reîntregirea familiilor separate de război sau de regimul opresiv. Voluntari care au distribuit hrană persoanelor ce sufereau de foame, au construit adăposturi pentru cei ce au rămas fără case în urma inundațiilor, cutremurelor, războiului sau au împărțit haine și pături pentru a asigura căldură în timpul frigului extrem. Te simți mândru și în același timp responsabil să transmiți mai departe această moștenire de valoare pe care nobilii noștri predecesori ne-au încredințat-o.

În cadrul organizației aveți un proiect de care va simțiți mai apropriat sau preferat?

Fiecare din cele 47 de filiale de Cruce Roșie din România desfășoară proiecte pe domeniile de activitate specifice, cu obiective clare și foarte bine delimitate. De exemplu, în anul 2017 Crucea Roșie Română a sprijinit prin proiectele și serviciile sale peste 600 000 de persoane. Fiecare proiect, într-un fel sau altul, salvează vieți, oferă speranță, dă putere oamenilor de a merge mai departe, oferă alinare, curaj, nădejde. Fie că este vorba despre proiecte de ajutorare a familiilor nevoiașe, de sprijin pentru bătrâni, de consolidare a comunităților de romi sau a comunităților sărace, fie că este vorba despre proiecte care au ca obiectiv informarea și pregătirea cetățenilor pentru situații de urgență sau prim ajutor, de educație pentru sănătate sau migrație, toate proiectele au o contribuție majoră în viața beneficiarilor noștri și de aceea cred că toate sunt importante. Sunt recunoscător voluntarilor pentru că fără sprijinul lor aceste proiecte nu ar fi posibile.

Prin proiectul A4Activism am găsit o varietate de postere fascinante ce aparțineau Mișcării de Cruce Roșie, printre cele mai vechi postere și comunicări vizuale ale activismului umanitar. Ce părere aveți despre importanța vizualului în proiectele sociale?

Fie că vorbim despre importanța vizualului în trecutul Crucii Roșii Române sau în prezent, cred că rolul acestuia este același: să transmită cât mai eficient un mesaj, într-o formă care îl face ușor de înțeles și de ținut minte. Diferența este că în prezent, odată cu noile mass-media, cu fuziunea analogicului cu digitalul, comunicarea se realizează tot mai mult prin imagini.

Aveți vreun poster preferat? Ce semnificație are pentru dumneavoastră?

Un poster care datează din anul 1926, realizat cu ocazia împlinirii a “50 de ani de muncă în ajutorarea nenorocirilor”. Acesta reprezintă o soră de Cruce Roșie care ocrotește cu brațele sale deschise un sanitar militar și un voluntar ce acordă primul ajutor unui bărbat aflat în suferință. Pentru mine este definiția Crucii Roșii Române de atunci, dar și din prezent.

Ne puteți povesti despre artistul dumneavoastră vizual favorit? Ce lucrare a lui vă inspiră?

Am mai mulți pictori preferați, însă un mare om de cultură pe care îl admir este pictorul Nicolae Grigorescu. Prin arta sa a contribuit într-o mare măsură la cultura şi arta românească, lăsându-ne în patrimoniul naţional scene care evocă originile satului şi eternitatea omului simplu, a ţăranului român, așa cum era, cu dragoste față de pământ, atașat de tradiţie şi folclor.

Prin A4Activism vrem să dezvoltăm o relație între organizațiile ce luptă pentru cauze sociale și persoanele creative din comunicarea vizuală. Cum vizualizați o astfel de relație în România?

În această epocă digitală, comunicarea vizuală este un element strategic pentru individualizarea organizației. Dinamica, evoluția noilor tehnologii obligă organizațiile să investească în imagine pentru a aduce sau pentru a păstra alături pe cei care se identifică cu valorile, credințele organizației sale. În același timp, noile media oferă cauzelor sociale promovate de organizațiile umanitare un izvor nesecat de oportunități. Astfel, o cauză socială cu un concept creativ ingenios poate deveni cunoscută și susținută de mii de oameni peste noapte. Dar pentru a ține ritmul cu acest mediu aflat în continuă schimbare, organizațiile umanitare ar trebui să colaboreze cu agenții specializate în acest domeniu. Crucea Roșie Română are ca partener principal, de aproape zece ani, Agenția MullenLowe. Suntem mândri de această colaborare și suntem recunoscători tinerilor creativi din echipa MullenLowe pentru menținerea organizației noastre în actualitate.

Care sunt obiectivele dumneavoastră în viitorul apropriat?

Avem în vedere implementarea de programe de reducere și prevenire al abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate. În acest sens, în mai multe zone sărace din țară dezvoltăm proiecte de tip centre de zi, unde copiii beneficiază de o masă caldă sau un pachet cu hrană rece, fac lecțiile cu voluntarii Crucii Roșii, participă la programe de deprindere a abilităților de viață. Tot aici părinții sau frații mai mari ai copiilor beneficiază de programe de calificare, consiliere și, unde este cazul, de alfabetizare.

Tot anul acesta avem pregătite programe de pregătire a populației pentru situații de dezastre, în special în comunitățile aflate în stare de risc. Pe parte de servicii de prim ajutor ne pregătim de a doua etapă a proiectului PAZI, respectiv de înființarea altor 41 de puncte de prim ajutor în zone izolate.

Ce planuri aveți pe termen lung?

Crucea Roșie Română are o strategie la nivel mondial adaptată la specificul și realitatea fiecărei țări pe baza căreia își desfășoară activitate. Obiectivele noastre până în 2020 sunt: protejarea vieții și reducerea impactului dezastrelor asupra comunităților, atenuarea efectelor sărăciei și promovarea incluziunii sociale, îmbunătățirea sănătății populației din România, promovarea valorilor umanitare și a unei culturi a non-violenței și păcii. Prin toate programele și proiectele pe care le implementăm avem în vedere îndeplinirea acestor obiective.

Leave a Reply