LOADING

Type to search

A4Answers

Interviu cu Cosmin Pojoranu de la Funky Citizens

a4activism Oct 10

Cosmin Pojoranu este un activist cu o istorie foarte interesanta, el este membrul fondator al Asociatiei Oricum, fost publicitar colaborator Kubis, Headvertising si Feeder, activist Uniti Salvam, iar din 2012, unul din membrii organizatiei Funky Citizens. Impreuna cu colegii din Funky Citizens este responsabil pentru multe initative si campanii de cetatenie activa, activism si lupta anti-coruptie.

Am stat de vorba despre ce inseamna comunicarea din societatea civila in ultima perioada, despre publicitate, afise activiste si funk, nu doar cetateni funky.

Buna, Cosmin! Bine ai venit la rubrica A4Answers din proiectul A4Activism! Tu ai o experienta de peste 10 ani in domeniul creativ. Faci parte Funky Citizens, ai colaborat cu Feeder, Headvertising, Kubis, iar acum ceva timp ai fondat Asociatia Oricum. Cum ti se pare ca se impaca publicitatea cu activismul si lumea ONG-urilor in Bucuresti si Romania?

Mie mi se pare ca publicitatea, ca orice domeniu, este tributara efectului de turma. La nivel social constat ca in ultimii 5 ani oamenii au inceput sa iasa in strada, ii vezi la televizor protestand, sunt oameni care ies pentru lupta anticoruptie sau pentru Rosia Montana. Cumva daca societatea in general a inceput sa-si ceara drepturile, sa aiba o pozitie si curaj, atunci cred ca si publicitarii merg in acest trend social. De exemplu, sunt cativa oameni care asa sunt ei din fire. Intamplator lucreaza in domeniul publicitatii si, atunci, vor presara un pic din acest activism in lucrurile pe care le fac in viata de zi cu zi, se vor reuni pentru cauze in care cred din prietenie sau proprie constiinta.

Tu te consideri la puntea dintre lumile astea, nu?

Mie imi place comunitatea in care traiesc si admir in general comunitatile. Nu ma preocupa propria etichetare, dar, intr-adevar, pe cartea de munca asta scrie, ca am lucrat in domeniul publicitatii.

Oamenii sunt creativi si saritori in acest domeniu, spre exemplu produsele miscarii #Rezist din 2017: personajele facute de Robert de la Papaya, contributiile Elizei Rogalski in zona de PR, ale Monicai Jitariu de la The Practice si Corinei Bacanu, si l-as adauga si pe Serban Alexandrescu de la Headvertising. Am fost la un panel impreuna la un moment dat, la Front Line si discutam cu ei despre etica din publicitate, despre Romania TV si stirile lor dubioase. Oamenii din industrie sunt activisti, dar eu cred ca initiativa lor a crescut deodata ca un val. Nu s-au rasculat intai publicitarii, dupa care inginerii si corporatistii, ci cred ca a fost o constiinta colectiva.

Publicitatea este o industrie creativa, dar si un artizan poate fi creativ, un regizor, un scenarist, tot felul de oameni din zona asta, care au idei si apoi le pun in practica. In 2013, protestele de la Rosia Montana mi s-au parut a fi cele mai tari, pentru ca au fost deschizatoare de drumuri, in sensul in care exista un blocaj media si ca protestatar, prin creativitate, atrageai atentia media, castigai R-time. Am lucrat cu multi oameni in perioada aceea, am cunoscut-o pe Wanda Hutira, cu care am tot lucrat de atunci, am colaborat cu doua colege de la Kubis pe copywriting si construisem un fel de agentie de proteste. Mai erau doua fete, Diana si Cristina, care faceau PR, eram cu totii pe aceiasi lungime de unda si intelegeam ce avem de facut. Am facut comunicare online si offline: pancarde cu texte, vizualuri pentru internet, am pastrat o flacara vie pentru ca presa nu zicea nimic. Atunci a trebuit facem publicul atent si ma refer nu doar la partea de creatie si executie, cat si la partea de strategie si PR. La un moment dat am pornit marsul din Militari de pe strada Dreptatii, in colt cu Rosia Montana, un statement prin care vroiam sa tragem un semnal. Cand a fost scandalul cu ministrul culturii Daniel Barbu, care a fost trollat de oameni cand a iesit in strada, adica au aruncat bancnote cu chipul lui si i s-a spart luneta masinii, toata lumea vorbea numai despre asta. Iar presa asta cauta, ceva scandalos sau violent. Am avut o reactie rapida, am cumparat de pe OLX o luneta si am mers la minister, sa primeasca una noua si sa schimbam subiectul pe ce ne interesa pe noi.

A fost misto cand a venit presa si s-au prins de gest. E greu cand esti mic si nu ai resurse, dar poti compensa prin puterea creativitatii. Asta voiam sa zic, ca se implica oameni creativi, care au inteles ca nu mai pot sta in bula lor. Au un PFA sau fac freelancing si nu inteleg cum si unde se duc banii pe care-i platesc prin taxe. Direct din contul lor bancar se muta in trezorerie si se intreaba “de ce”. Vad nedreptati in jur, mai cunosc cate un ONGist si se hotarasc sa faca treaba impreuna. Mi se pare ca azi mai mult decat oricand oamenii care iau decizii in ONG-uri inteleg din ce in ce mai bine ca o comunicare profesionista poate fi un diferentiator excelent.

Afisul facut cu Wanda pentru donatie de sange in campania Uniti Salvam a fost prima voastra colaborare?

Aaa nu, 25-a poate! Aveam un grup pe Facebook si brainstormam acolo ca sa ne intalnim si offline. Prima discutie a fost cand trebuia sa facem acea pagina de Facebook si sa-i dam un nume. Era un entuziasm molipsitor, multi  oameni s-au implicat, mai ales pe baza de recomandare si de incredere. Daca eu ii vedeam ca sunt activi in strada, stiam ca ne putem ajuta, aveam aceleasi interese. Cosmin Nitu ne-a facut logoul initial al paginii, Wanda lucra la cover-uri, Ioana si cu Laura faceau copy si eu faceam la randul meu de toate, team work maxim!

Ai colaborat cu WWF la campania despre padurile virgine si neprotejate. Poti sa intri putin in detalii? Aveai deja experienta in societatea civila si sunt curios daca ti-a starnit campania mai mult interesul pentru cauzele de mediu.

Sincer nu m-a intrebat nimeni pana acum despre mediu. Ca orice om care respira si eu sunt interesat de calitatea aerului si am empatie fata de fiintele vii, ca sa fac aluzie la animale si la plante, dar nu pot sa zic ca am fost sau sunt trup si suflet activist de mediu. Incerc sa respect cat de mult pot natura, nu merg des cu avionul, nu am un carbonfootprint mare, conduc de doar un an, am mers foarte mult cu RATB-ul, cu bicicleta si pe picioare prin oras, sunt, cum se zice, constient de impactul pe care il am. Nu pot sa zic ca am fost insa formal activist pe treaba asta. Pe de alta parte ajut daca pot. Am prieteni care lucreaza la WWF si alaturi de care m-am implicat cu mare drag.

Am citit de curand pe The Guardian ca au facut o zi fara masini in Bolivia si a scazut poluarea cu 70% in ziua respectiva. Oare cum ar fi sa replicam asta in Bucuresti?

Bucurestiul e in top 5 cele mai aglomerate orase din lume, iar numarul de masini din oras este intr-o crestere alarmanta. Avem cel mai poluat aer din Europa, dintre toate capitalele UE. Dar asta e o chestie culturala si sunt multe explicatii aici. Apropo de ce ziceam referitor la crestere si valorificare, a devenit din ce in ce mai complexa treaba. Multe companii au niste divizii de CSR bine dezvoltate si nu doar lanseaza call-uri de proiecte. E nevoie de bani sa poti sa faci lucruri pana la urma. Cand au venit Mother la Headvertising cu campania WWF Padurile virgine, s-au inteles cumva, aveau niste bugetele, s-a negociat, dar s-a lucrat si pro bono. Unele agentii o fac pentru portofoliu si pentru a inscrie in festivaluri proiecte, cum a fost campania de mers la vot cu Mihai Viteazul. Altele o fac pur si simplu.

Povesteste-ne despre campaniile Funky Citizens si colaborarile cu artisti si designeri. Stim despre cateva din proiectele la care ati lucrat cu Wanda Hutira. Ati facut impreuna lucruri neconventionale, cum este jocul Mari Corupti. Sunt superbe si colajele pe care le-ati facut impreuna pentru Muzeul Istoriilor Curente din cadrul eventului Noapte Caselor 2016.

Da, am avut noroc ca am lucrat cu Wanda, care este o fire efectiv remarcabila, nu doar promite, face ce ii place si vine cu idei. Am facut o echipa foarte buna in sensul in care eu sunt mai mult pe copy, ea este pe art direction. Impreuna ne-am dat seama ce putem face sa colaboram cat mai bine, impreuna si cu colegii mei care au continutul pentru proiecte. OK, facem Mari Corupti, dar hai sa ne asiguram ca nu batem campii, totusi. A mai fost un proiect similar, facut de un artist cu care am colaborat, Mircea Mocanu. Jailando era proiectul lui, dar nu face distinctia intre oameni care sunt in continuare judecati, despre care nu poti sa te pronunti ca sunt corupti pentru ca nu au sentinta in instanta. In jocul lui este si Elena Udrea, care inca nu este condamnata. Mircea a amestecat un pic lucrurile. Noi am vrut sa educam un pic prin treaba aia, si e ok pentru ca i-am dat o baza pe care o aveam deja si am colaborat bine. Chiar ma bucur cand tot mai multa lume face asta.

Colaborarea cu Wanda a evoluat intotdeauna catre lucruri cat mai creative. Nu stiu daca stiti proiectul cu bugetele din legume, in care am facut un stop motion. Am stat la noi la birou, am taiat legume si le-am facut mii de poze. Conceptul era un fel de cooking show, asta vroiam sa comunicam. Apoi faceam un tur prin oras, luam 50 de oameni, ii urcam in autobuz, iar Elena, colega mea, era la microfon si in timp ce mergeam pe diferite strazi explica despre cum se cheltuie banii publici. “Aici trebuia sa fie ceva, dar nu s-a mai construit.” Oamenii puneau intrebari si era un proiect practic si creativ despre bugete si bani publici. “Sarea-n bugete” s-a desfasurat in Bucuresti, Cluj si Iasi iar dupa ce faceam turul de o ora si jumatate, mergeam in diferite locuri din oras: Lente, Fabrica de pensule, Cuib, puneam o tanti sa gateasca pizza, chisuri la cuptor si in timp ce ea gatea noi explicam despre bugete.

https://www.youtube.com/watch?v=-fBdxxfjpE8

Am colaborat des cu Wanda si mie mi-ar placea sa lucrez cu cat mai multi oameni, dar sunt pus in situatia in care trebuie sa-mi conving colegii si finantatorul sa obtin bani in proiect si pentru comunicare. In general am doua variante, fie lucrez pe voluntariat si explic din start ca nu am buget, dar facem in ritmul si in timpul designerului sau le explic ca am un buget si un deadline fixe.

Am avut o chimie speciala cu Liviu Savulescu pe partea de infografice, vizualuri si grafica. Filmuletul pixelat Factual a fost facut de el, se pricepe bine la motion graphics. Cosmin Nitu ne-a facut si el diverse infografice, cu Serban de la Headvertising am lucrat la copy si strategie, Andrei Bilan, un fost coleg de la Kubis, ne-a facut site-uri si chiar acum lucram impreuna la unul nou. Am lucrat cu Andreea Mihaiu pentru partea de graphic design de print si cu Eugen Erhan pentru campania pentru observarea alegerilor, care nu era cu Funky Citizens, dar tot in aceeasi sfera. Cu un fost coleg de banca din liceu am facut branding. In 2012 cand am infiintat organizatia el a facut logo-ul cu Caragiale cu buline si tot cu el am facut logoul Factual, Bani pierduti si alte identitati vizuale.

Recent ne-am intersectat cu Paula Rusu si colaboram pe un proiect numit educatiecivica.ro, un kit pentru profesorii de clasa a saptea, al carui varf este Constitutia Romaniei, pe care am adaptat-o si ilustrat in zece variante realizate de ilustratori din proiectul ei Visual Playground. Pare si a fost complicat sa gestionezi toata treaba asta, dar nu fost imposibil si chiar am pastrat relatii bune cu cativa dintre ei si m-au ajutat voluntar mai tarziu cand aveam nevoie. Aniela a facut niste desene foarte faine si i-am facut legatura cu colegul meu Daniel Chirila, care are o trupa de teatru si acum lucreaza intr-un proiect cu buget ok. Ce vreau sa zic este ca daca am avut buget si unii designeri au ales sa il doneze, deci a fost mult voluntariat, a fost intotdeauna un win-win situation.

Avem o echipa mica si fara reteaua asta n-am fi putut sa avem o comunicare atat de sexy. Deci pot descrie reteaua asta ca pe o vegetatie luxurianta de oameni si colaboratori.

Aaaa si uneori mai lucrez si cu mine, am invatat sa lucrez in cateva programe mai simple si apelez cu incredere si la mine ☺)

Funkoteca este directia muzicala Funky Citizens: seri de muzica si DJeala cu piesele tale favorite. Cum se imbina muzica funky dansanta cu cetatenia activa si ONGismele? Ne poti face un playlist activist pe care este imposibil sa nu te misti? Be our FunkyDJ!

Se imbina destul de bine. Eu cand zic funk voi la ce va ganditi? La ce artist, de exemplu? Cativa care va vin in minte.

PLAYLIST FUNKY:

01 Nimeni Altu ft. Keri – Astia-s banditi

02 Pennywise – Fuck Authority

03 The Clash – Police & Thieves (sau și Junior Murvin, na)

04 Mutabaruka – Butta Pan Kulcha

05 What Fun – The Right Side Won

06 Fela Kuti – Coffin for Head of State

07 Le Peuple de l’ Herbe – Look up

08 KRS ONE – Brown Skin Woman

09 James Brown – Funky President (People it’s Bad)

10 Souljazz Orchestra – Kapital

11 William Onyeabor – Atomic Bomb

12 CTC – TV (ft Raku)

13 Subcarpați – Când a fost la 89

14 Gill Scott Heron – Angel Dust

15 Junior Parker – Taxman

 

Parliament si Funkadelic. James Brown. Ne plac foarte mult cele clasice.

Eee James Brown era un super activist in perioada in care traia el. Omul chiar a facut o gramada de chestii: era activist antidroguri, avea piese motivationale si sociale. Funkul e foarte dansant, dar are si componenta sociala, un bun pretext post factum acum. Funkoteca a inceput cand cei de la J’ai Bistrot au lansat invitatia sa pun muzica intr-o seara. Eu? Serios? Da, avem un concept cu oameni din comunitate. Ei vin si pun muzica lor preferata! Ok sigur, de ce nu? M-am dus, am pus, a fost foarte misto si am tot repetat evenimentul. Asa am crescut Funkoteca. OK, deci se cheama Funkoteca pentru ca suntem Funky Citizens, nu o fac insa ca sa promovez doar Funky, o fac pentru ca oamenii funky sa aiba un loc in care sa se adune pentru o interactiune offline mai de calitate. Am inceput totul in online, dar mi-am dat seama ca oamenii vor sa bea si sa petreaca! Ne-am pus asadar sa facem party-uri in case si am ajuns si ne-am mutat in sediul nostru, in Colivia, pe care am gasit-o cautand un loc sa facem revelionul. Ne-am imprietenit la scurt timp si cu cei de la Expirat, cu care am facut mai multe evenimente Funkoteca. S-a creat o conexiune si oamenii ne-au si donat o parte din profitul lor si e tare ca nu s-au laudat cu asta.

Conteaza-Voteaza a evoluat si el ca unul din evenimentele facute cu ei, in care am chemat oamenii la concert. Intrarea era pe baza buletinului de vot. Am facut doua, unul in 2014 si urmatorul in 2016. A fost si unul cu Iohannis mai mare la Arenele Romane si, dupa asta, inca unul in Expirat. S-au ocupat ei de trupe, noi am facut comunicarea, la care am lucrat cu Wanda, si le-a placut mult ce a iesit si o sa lucreze si ei cu ea. Ca sa vezi cum totul se intersecteaza si suntem conectati. La Conteaza-Voteaza erau parteneri si cei de la Digi si promovam exitpoll-urile voturilor, sa le vada lumea live la ei pe post.

Mi-am adus aminte de un moment fain de la ultimele alegeri parlamentare, cand pe la unu si jumatate noaptea la party apare Nicusor Dan cu oamenii din partid. Luase 9%, evident nu castigasera, dar am o imagine cu gasca lor dansand pe piesa Bitter Sweet Symphony. La Funkoteca au mai venit personalitati, Cabral, Vlad Voiculescu, fostul ministru al sanatatii. Iese intotdeauna eclectic playlistul.

Tot in Expirat am facut lansarea albumului de fotografie de la proteste, am pus muzica si impartit scena cu Vlad Tausance, care a bagat rockareli. Echilibram lucrurile si cu hip-hop si am bagat tot felul de piese, inclusiv Nimeni Altul cu Astia-s banditi. Acum in octombrie avem inca un eveniment la ei, tot legat de album, care acum a iesit din tipar si facem un after party cu muzica activista.

Eu incerc sa conectez mai multe domenii creative, cunosc oameni si vreau sa ne implicam fiecare din disciplina lui, fie ca lucrezi in publicitate si asta-i jobul tau, dar de fapt tu esti scriitor, fie ca esti muzician, fie ca esti dansator, sau actor, sau mai stiu eu ce architect. Daca nimeni nu vorbeste si nu colaboreaza, nu se schimba nimic. Cel mai bine este sa cream niste punti intre noi. Suntem cu totii oamenii aceleiasi comunitati, chiar daca facem parte din nise si industrii diferite, insa avem aceleasi scopuri.

Art ± Culture ± Technology ± Politics ± Communication este Sfanta ta cincime?

Da, din zona asta ma revendic, acolo este pentru mine intersectia lucrurilor. Recunosc ca ma plictisesc rapid, imi place sa fac si sa descopar lucruri noi mereu. Eu initial am inceput sa scriu, am scris o gramada de proza scurta, dupa care am trecut in zona de bussines. La 19 ani aveam firma, iar dupa ceva timp am ajuns purtat de drum in zona de activism. Iar referitor la politici, am terminat Stiinte politice, am studiat si jurnalism, iar tehnologia m-a corupt la masterul din Barcelona, unde am invatat  lucruri interactive, robotei si real science. Mi-am dat seama ca toate se pot intersecta, nu chiar deodata, dar cate doua-trei pe bucati. Tehnologia au folosit-o sa castige alegerile in State, nu? O poti folosi ca sa rezolvi probleme globale, sunt multe challenge-uri.

Trebuie sa ne educam lucrurile astea… ca, altfel, stam doar cu castile la urechi si ne facem ca nu ne intereseaza.

Acum 9 ani ai lucrat la Youth Summit 2008. Ce iti mai amintesti despre suflul iniativelor pentru tineret din acea vreme si cum se aliniau cu europenizarea Romaniei? Cum ti se pare acum noua generatie de tineri: artisti, activisti si ONGisti?

Am fondat in 2005 Asociatia Oricum, un fel de bussines care s-a transformat in 2006-2007 intr-un ONG, pe zona de educatie. Faceam tot felul de proiecte pentru grupa de varsta in care eram atunci, 15-25, si intrasem cu totii la facultate unde era de cacao sistemul. Am avut un proiect de tip mentorat, in care luam oameni din industrii precum advertisingul si ii puneam in legatura cu studentii care trebuiau sa afle ce asteapta de fapt un angajator de la ei. Scoala nu era funky, nu era deloc axata pe realitatile din teren. Din moment ce retelele de socializare nu prea existau, am creat un website unde oamenii discutau pe subiecte diverse de la jurnalism la bussines. Nu era suficient sa ne fie bine doar noua, sa facem bani, sa avem profit, trebuia sa dam mai departe know-how-ul. Insa, cele doua nu se exclud si lumea a inceput sa-si dea seama ca activismul da randament in strategii si in campanii.

Tu ai studiat jurnalism si stiinte politice. Ce vizualuri iti placeau atunci si ce gusturi ai acum dupa experienta acumulata? Ne poti face un top 5 al afiselor tale activiste favorite?

Eu nu mai cred în gusturi mai ales dupa ce am lucrat in advertising, gustul e problema publicului. Eu trebuie, ca profesionist, sa integrez in partea de creatie research-ul facut de strategi si sa livrez ceva conform cu un gust intuit. Vechile reguli greu se schimba, orice om va fi atras de un vizual + copy care amuza sau starnesc o emotie puternica, sa pui intrebari, sa contesti status quo-ul frumos si cu talc. Greu de facut un top si nu pot sa ma limitez la postere (comunicarea se face printr-o gama larga de instrumente), dar o sa las niste vizualuri legate de lucruri pe care le-am mai menționat de-a lungul acestui interviu:

James Brown a scos piesa „Say it loud, I’m black and I’m proud” din anii 60, in miezul emanciperii Civil Rights Movement si insignele facute in perioada respectiva sunt super faine.

Un copy catchy si un context potrivit sunt suficiente pentru a face o comunicare memorabila.

Campania pentru resuscitare (CPR) de la British Heart Foundation are un clip faimos si un poster pe masura.

Naomi Tereza Salmon comunica despre Holocaust și fotografii cu rămășite din lagărele de concentrare prin imagini foarte puternice precum aceasta.

Take Back Wall Street si acest vizual spun foarte multe.

Am vorbit despre vizualuri din miscarea “civil rights”. Ce te inspira din perioada respectiva?

Jackie Robinson, adica primul afro-american care a ajuns sa joace baseball in Major League. Este un exemplu foarte bun de „celebrity endorsement”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *