LOADING

Type to search

A4Answers

Interviu cu Cosmin Pojoranu de la Funky Citizens

a4activism Oct 10

Cosmin Pojoranu este un activist cu o istorie foarte interesantă, el este membrul fondator al Asociației Oricum, fost publicitar colaborator Kubis, Headvertising și Feeder, activist Uniți Salvăm, iar din 2012, unul din membrii organizației Funky Citizens. Împreună cu colegii din Funky Citizens este responsabil pentru multe inițiative și campanii de cetățenie activă, activism și luptă anticorupție.

Am stat de vorbă despre ce înseamnă comunicarea din societatea civilă în ultima perioadă, despre publicitate, afișe activiste și funk, nu doar cetățeni funky.

Bună, Cosmin! Bine ai venit la rubrica A4Answers din proiectul A4Activism! Tu ai o experiență de peste 10 ani în domeniul creativ. Faci parte Funky Citizens, ai colaborat cu Feeder, Headvertising, Kubis, iar acum ceva timp ai fondat Asociația Oricum. Cum ți se pare că se împacă publicitatea cu activismul și lumea ONG-urilor în Bucurețti și în România?

Mie mi se pare că publicitatea, ca orice domeniu, este tributară efectului de turmă. La nivel social constat că în ultimii 5 ani oamenii au început să iasă în stradă, îi vezi la televizor protestând, sunt oameni care ies pentru lupta anticorupție sau pentru Roșia Montană. Cumva, dacă societatea în general a început să-și ceară drepturile, să aibă o poziție și curaj, atunci cred că și publicitarii merg în acest trend social. De exemplu, sunt câțiva oameni care așa sunt ei din fire. Întâmplător lucrează în domeniul publicității și atunci vor presăra un pic din acest activism în lucrurile pe care le fac în viața de zi cu zi, se vor reuni pentru cauze în care cred din prietenie sau proprie conștiință.

Tu te consideri la puntea dintre lumile astea, nu?

Mie îmi place comunitatea în care trăiesc și admir în general comunitățile. Nu mă preocupă propria etichetare, dar, într-adevar, pe cartea de muncă asta scrie, că am lucrat în domeniul publicității.

Oamenii sunt creativi și săritori în acest domeniu, spre exemplu produsele mișcării #Rezist din 2017: personajele făcute de Robert de la Papaya, contribuțiile Elizei Rogalski în zona de PR, ale Monicăi Jitariu de la The Practice și ale Corinei Băcanu, și l-aș adăuga și pe Șerban Alexandrescu de la Headvertising. Am fost la un panel împreună la un moment dat, la Front Line și discutam cu ei despre etica din publicitate, despre România TV și știrile lor dubioase. Oamenii din industrie sunt activiști, dar eu cred că inițiativa lor a crescut deodată ca un val. Nu s-au răsculat întâi publicitarii, după care inginerii și corporatiștii, ci cred că a fost o conștiință colectivă.

Publicitatea este o industrie creativă, dar și un artizan poate fi creativ, un regizor, un scenarist, tot felul de oameni din zona asta, care au idei și apoi le pun în practică. În 2013, protestele de la Roșia Montană mi s-au părut a fi cele mai tari, pentru că au fost deschizătoare de drumuri, în sensul în care exista un blocaj media și ca protestatar, prin creativitate, atrăgeai atenția media, câștigai R-time. Am lucrat cu mulți oameni în perioada aceea, am cunoscut-o pe Wanda Hutira, cu care am tot lucrat de atunci, am colaborat cu două colege de la Kubis pe copywriting și construisem un fel de agenție de proteste. Mai erau două fete, Diana și Cristina, care făceau PR, eram cu toții pe aceeași lungime de undă și înțelegeam ce avem de făcut. Am făcut comunicare online și offline: pancarde cu texte, vizualuri pentru internet, am păstrat o flacară vie pentru că presa nu zicea nimic. Atunci a trebuit să făcem publicul atent și mă refer nu doar la partea de creație și execuție, cât si la partea de strategie și PR. La un moment dat am pornit marșul din Militari de pe strada Drepății, în colț cu Roșia Montană, un statement prin care voiam să tragem un semnal. Când a fost scandalul cu Ministrul Culturii Daniel Barbu, care a fost trollat de oameni când a ieșit în stradă, adică au aruncat bancnote cu chipul lui și i s-a spart luneta mașinii, toată lumea vorbea numai despre asta. Iar presa asta caută, ceva scandalos sau violent. Am avut o reacție rapidă, am cumpărat de pe OLX o lunetă și am mers la Minister, să primească una nouă și să schimbăm subiectul pe ce ne interesa pe noi.

A fost mișto când a venit presa și s-au prins de gest. E greu când ești mic și nu ai resurse, dar poți compensa prin puterea creativității. Asta voiam să zic, că se implică oameni creativi, care au înțeles că nu mai pot sta ân bula lor. Au un PFA sau fac freelancing și nu înțeleg cum și unde se duc banii pe care-i plătesc prin taxe. Direct din contul lor bancar se mută în trezorerie și se întreabă “de ce?”. Văd nedreptăți în jur, mai cunosc câte un ONG-ist și se hotărăsc să facă treabă împreună. Mi se pare că azi, mai mult decât oricând, oamenii care iau decizii în ONG-uri înțeleg din ce în ce mai bine că o comunicare profesionistă poate fi un diferențiator excelent.

Afișul făcut cu Wanda pentru donația de sânge în campania Uniți Salvăm a fost prima voastră colaborare?

Aaa nu, a 25-a poate! Aveam un grup pe Facebook și brainstormam acolo ca să ne întâlnim și offline. Prima discuție a fost când trebuia să facem acea pagină de Facebook și să-i dăm un nume. Era un entuziasm molipsitor, mulți  oameni s-au implicat, mai ales pe baza de recomandare și de încredere. Dacă eu îi vedeam că sunt activi în stradă, știam că ne putem ajuta, aveam aceleași interese. Cosmin Nițu ne-a facut logoul inițial al paginii, Wanda lucra la cover-uri, Ioana și cu Laura făceau copy și eu făceam la rândul meu de toate, team work maxim!

Ai colaborat cu WWF la campania despre pădurile virgine și neprotejate. Poți să intri puțin în detalii? Aveai deja experiența în societatea civilă și sunt curios dacă ți-a stârnit campania mai mult interesul pentru cauzele de mediu.

Sincer, nu m-a întrebat nimeni până acum despre mediu. Ca orice om care respiră, și eu sunt interesat de calitatea aerului și am empatie față de ființele vii, ca să fac aluzie la animale și la plante, dar nu pot să zic că am fost sau sunt trup și suflet activist de mediu. Încerc să respect cât de mult pot natura, nu merg des cu avionul, nu am un carbonfootprint mare, conduc de doar un an, am mers foarte mult cu RATB-ul, cu bicicleta și pe picioare prin oraș. Sunt, cum se zice, conștient de impactul pe care îl am. Nu pot să zic că am fost însă formal activist pe treaba asta. Pe de altă parte, ajut dacă pot. Am prieteni care lucrează la WWF și alături de care m-am implicat cu mare drag.

Am citit de curând pe The Guardian că au facut o zi fără mașini în Bolivia și a scăzut poluarea cu 70% în ziua respectivă. Oare cum ar fi să replicăm asta în București?

Bucureștiul e în top 5 cele mai aglomerate orașe din lume, iar numărul de mașini din oraș este într-o creștere alarmantă. Avem cel mai poluat aer din Europa, dintre toate capitalele UE. Dar asta e o chestie culturală și sunt multe explicații aici. Apropo de ce ziceam referitor la creștere și valorificare, a devenit din ce în ce mai complexă treaba. Multe companii au niște divizii de CSR bine dezvoltate și nu doar lansează call-uri de proiecte. E nevoie de bani să poți să faci lucruri până la urma. Când au venit Mother la Headvertising cu campania WWF Pădurile virgine, s-au înțeles cumva, aveau niște bugete, s-a negociat, dar s-a lucrat și pro bono. Unele agenții o fac pentru portofoliu și pentru a înscrie proiecte în festivaluri, cum a fost campania de mers la vot cu Mihai Viteazul. Altele o fac pur și simplu.

Povestește-ne despre campaniile Funky Citizens și colaborările cu artiști și designeri. Știm despre câteva din proiectele la care ați lucrat cu Wanda Hutira. Ați făcut împreună lucruri neconvenționale, cum este jocul Mari Corupți. Sunt superbe și colajele pe care le-ați făcut împreună pentru Muzeul Istoriilor Curente din cadrul eventului Noapte Caselor 2016.

Da, am avut noroc că am lucrat cu Wanda, care este o fire efectiv remarcabilă; nu doar promite, face ce îi place și vine cu idei. Am făcut o echipă foarte bună în sensul în care eu sunt mai mult pe copy, ea este pe art direction. Împreună ne-am dat seama ce putem face să colaborăm cât mai bine, împreună și cu colegii mei care au conținutul pentru proiecte. OK, facem Mari Corupți, dar hai să ne asiguram că nu batem câmpii, totuși. A mai fost un proiect similar, făcut de un artist cu care am colaborat, Mircea Mocanu. Jailando era proiectul lui, dar nu face distincția între oameni care sunt în continuare judecați, despre care nu poți să te pronunți că sunt corupți pentru că nu au sentința în instanța. În jocul lui este și Elena Udrea, care încă nu este condamnată. Mircea a amestecat un pic lucrurile. Noi am vrut să educăm un pic prin treaba aia, și e ok pentru că i-am dat o baza pe care o aveam deja și am colaborat bine. Chiar mă bucur când tot mai multă lume face asta.

Colaborarea cu Wanda a evoluat întotdeauna către lucruri cât mai creative. Nu știu dacă știți proiectul cu bugetele din legume, în care am făcut un stop motion. Am stat la noi la birou, am tăiat legume și le-am făcut mii de poze. Conceptul era un fel de cooking show, asta voiam să comunicăm. Apoi făceam un tur prin oraș, luam 50 de oameni, îi urcam în autobuz, iar Elena, colega mea, era la microfon și în timp ce mergeam pe diferite străzi explica despre cum se cheltuie banii publici. “Aici trebuia să fie ceva, dar nu s-a mai construit.” Oamenii puneau întrebări și era un proiect practic și creativ despre bugete și bani publici. “Sarea-n bugete” s-a desfășurat în București, Cluj și Iași, iar după ce făceam turul de o oră și jumătate, mergeam în diferite locuri din oraș: Lente, Fabrica de pensule, Cuib, puneam o tanti să gătească pizza, chisuri la cuptor și în timp ce ea gătea noi explicam despre bugete.

https://www.youtube.com/watch?v=-fBdxxfjpE8

Am colaborat des cu Wanda și mie mi-ar plăcea să lucrez cu cât mai mulți oameni, dar sunt pus în situația în care trebuie să-mi conving colegii și finanțatorul să obțin bani în proiect și pentru comunicare. În general am două variante, fie lucrez pe voluntariat și explic din start că nu am buget, dar facem în ritmul și in timpul designerului, fie le explic că am un buget și un deadline fixe.

Am avut o chimie specială cu Liviu Săvulescu pe partea de infografice, vizualuri și grafică. Filmulețul pixelat Factual a fost făcut de el, se pricepe bine la motion graphics. Cosmin Nițu ne-a făcut și el diverse infografice, cu Șerban de la Headvertising am lucrat la copy și strategie, Andrei Bilan, un fost coleg de la Kubis, ne-a facut site-uri și chiar acum lucrăm împreună la unul nou. Am lucrat cu Andreea Mihaiu pentru partea de graphic design de print și cu Eugen Erhan pentru campania pentru observarea alegerilor, care nu era cu Funky Citizens, dar tot în aceeași sfera. Cu un fost coleg de bancă din liceu am facut branding. În 2012 când am înființat organizația el a făcut logo-ul cu Caragiale cu buline și tot cu el am facut logo-ul Factual, Bani pierduți și alte identități vizuale.

Recent ne-am intersectat cu Paula Rusu și colaborăm pe un proiect numit educatiecivica.ro, un kit pentru profesorii de clasa a șaptea, al cărui vârf este Constituția României, pe care am adaptat-o și ilustrat în zece variante realizate de ilustratori din proiectul ei Visual Playground. Pare și a fost complicat să gestionezi toată treaba asta, dar nu fost imposibil și chiar am păstrat relații bune cu câțiva dintre ei și m-au ajutat voluntar mai tarziu când aveam nevoie. Aniela a făcut niște desene foarte faine și i-am făcut legătura cu colegul meu Daniel Chirilă, care are o trupă de teatru și acum lucrează într-un proiect cu buget ok. Ce vreau să zic este că dacă am avut buget și unii designeri au ales să îl doneze, deci a fost mult voluntariat, a fost întotdeauna un win-win situation.

Avem o echipă mică și fără rețeaua asta n-am fi putut să avem o comunicare atât de sexy. Deci pot descrie rețeaua asta ca pe o vegetație luxuriantă de oameni și colaboratori.

Aaaa și uneori mai lucrez și cu mine, am învățat să lucrez în câteva programe mai simple și apelez cu încredere și la mine ☺)

Funkoteca este direcția muzicală Funky Citizens: seri de muzică și DJeala cu piesele tale favorite. Cum se îmbină muzica funky dansantă cu cetățenia activă și ONG-ismele? Ne poți face un playlist activist pe care este imposibil să nu te miști? Be our FunkyDJ!

Se îmbină destul de bine. Eu când zic funk, voi la ce vă gândiți? La ce artist, de exemplu? Câțiva care vă vin în minte.

PLAYLIST FUNKY:

01 Nimeni Altu ft. Keri – Astia-s banditi

02 Pennywise – Fuck Authority

03 The Clash – Police & Thieves (sau și Junior Murvin, na)

04 Mutabaruka – Butta Pan Kulcha

05 What Fun – The Right Side Won

06 Fela Kuti – Coffin for Head of State

07 Le Peuple de l’ Herbe – Look up

08 KRS ONE – Brown Skin Woman

09 James Brown – Funky President (People it’s Bad)

10 Souljazz Orchestra – Kapital

11 William Onyeabor – Atomic Bomb

12 CTC – TV (ft Raku)

13 Subcarpați – Când a fost la 89

14 Gill Scott Heron – Angel Dust

15 Junior Parker – Taxman

 

Parliament și Funkadelic. James Brown. Ne plac foarte mult cele clasice.

Eee James Brown era un super activist în perioada în care trăia el. Omul chiar a făcut o gramadă de chestii: era activist antidroguri, avea piese motivaționale și sociale. Funk-ul e foarte dansant, dar are și componentă socială, un bun pretext post factum acum. Funkoteca a început când cei de la J’ai Bistrot au lansat invitația să pun muzică într-o seară. Eu? Serios? Da, avem un concept cu oameni din comunitate. Ei vin și pun muzica lor preferată! Ok sigur, de ce nu? M-am dus, am pus, a fost foarte mișto și am tot repetat evenimentul. Așa am crescut Funkoteca. OK, deci se cheamă Funkoteca pentru că suntem Funky Citizens, nu o fac însă ca să promovez doar Funky, o fac pentru ca oamenii funky să aibă un loc în care să se adune pentru o interacțiune offline mai de calitate. Am început totul în online, dar mi-am dat seama că oamenii vor să bea și să petreacă! Ne-am pus așadar să facem party-uri în case și am ajuns și ne-am mutat în sediul nostru, în Colivia, pe care am găsit-o căutând un loc să facem revelionul. Ne-am împrietenit la scurt timp și cu cei de la Expirat, cu care am făcut mai multe evenimente Funkoteca. S-a creat o conexiune și oamenii ne-au și donat o parte din profitul lor și e tare că nu s-au lăudat cu asta.

Contează-Votează a evoluat și el ca unul din evenimentele făcute cu ei, în care am chemat oamenii la concert. Intrarea era pe baza buletinului de vot. Am facut două, unul în 2014 și următorul în 2016. A fost și unul cu Iohannis mai mare la Arenele Romane și, după asta, încă unul în Expirat. S-au ocupat ei de trupe, noi am făcut comunicarea, la care am lucrat cu Wanda, și le-a plăcut mult ce a ieșit și o să lucreze și ei cu ea. Ca să vezi cum totul se intersectează și suntem conectați. La Contează-Votează erau parteneri și cei de la Digi și promovam exitpoll-urile voturilor, să le vadă lumea live la ei pe post.

Mi-am adus aminte de un moment fain de la ultimele alegeri parlamentare, când pe la unu și jumatate noaptea la party apare Nicușor Dan cu oamenii din partid. Luase 9%, evident nu caștigaseră, dar am o imagine cu gașca lor dansând pe piesa Bitter Sweet Symphony. La Funkoteca au mai venit personalități, Cabral, Vlad Voiculescu, fostul Ministru al Sănătățtii. Iese întotdeauna eclectic playlistul.

Tot în Expirat am făcut lansarea albumului de fotografie de la proteste, am pus muzică și împărțit scena cu Vlad Tăușance, care a băgat rockăreli. Echilibram lucrurile și cu hip-hop și am băgat tot felul de piese, inclusiv Nimeni Altul cu Ăștia-s bandiți. Acum în octombrie avem încă un eveniment la ei, tot legat de album, care acum a ieșit din tipar și facem un afterparty cu muzică activistă.

Eu încerc să conectez mai multe domenii creative, cunosc oameni și vreau să ne implicăm fiecare din disciplina lui, fie că lucrezi în publicitate și ăsta-i jobul tău, dar de fapt tu ești scriitor, fie că ești muzician, fie că ești dansator, sau actor, sau mai știu eu ce architect. Dacă nimeni nu vorbește și nu colaborează, nu se schimbă nimic. Cel mai bine este să creăm niște punți între noi. Suntem cu toții oamenii aceleiași comunități, chiar dacă facem parte din nișe și din industrii diferite, însă avem aceleași scopuri.

Art ± Culture ± Technology ± Politics ± Communication este Sfânta ta cincime?

Da, din zona asta mă revendic, acolo este pentru mine intersecția lucrurilor. Recunosc că mă plictisesc rapid, îmi place să fac și să descopăr lucruri noi mereu. Eu inițial am început să scriu, am scris o grămadă de proză scurtă, după care am trecut în zona de bussines. La 19 ani aveam firmă, iar după ceva timp am ajuns purtat de drum în zona de activism. Iar referitor la politici, am terminat Științe politice, am studiat și jurnalism, iar tehnologia m-a corupt la masterul din Barcelona, unde am învățat  lucruri interactive, roboței și real science. Mi-am dat seama că toate se pot intersecta, nu chiar deodată, dar câte două-trei pe bucăți. Tehnologia au folosit-o să câștige alegerile în State, nu? O poți folosi ca să rezolvi probleme globale, sunt multe challenge-uri.

Trebuie să ne educăm lucrurile astea… că, altfel, stăm doar cu căștile la urechi și ne facem că nu ne interesează.

Acum 9 ani ai lucrat la Youth Summit 2008. Ce iți mai amintști despre suflul iniațivelor pentru tineret din acea vreme și cum se aliniau cu europenizarea României? Cum ți se pare acum noua generație de tineri: artiști, activiști și ONG-iști?

Am fondat în 2005 Asociația Oricum, un fel de bussines care s-a transformat în 2006-2007 într-un ONG, pe zona de educație. Făceam tot felul de proiecte pentru grupa de vârstă în care eram atunci, 15-25, și intrasem cu toții la facultate unde era de cacao sistemul. Am avut un proiect de tip mentorat, în care luam oameni din industrii precum advertisingul și îi puneam în legătură cu studenții care trebuiau să afle ce așteaptă de fapt un angajator de la ei. Școala nu era funky, nu era deloc axată pe realitățile din teren. Din moment ce rețelele de socializare nu prea existau, am creat un website unde oamenii discutau pe subiecte diverse, de la jurnalism la bussines. Nu era suficient să ne fie bine doar nouă, să facem bani, să avem profit; trebuia să dăm mai departe know-how-ul. Însă, cele două nu se exclud și lumea a început să-și dea seama că activismul dă randament în strategii și în campanii.

Tu ai studiat jurnalism și științe politice. Ce vizualuri iți plăceau atunci și ce gusturi ai acum după experiența acumulată? Ne poți face un top 5 al afișelor tale activiste favorite?

Eu nu mai cred în gusturi mai ales după ce am lucrat în advertising, gustul e problema publicului. Eu trebuie, ca profesionist, să integrez în partea de creație research-ul făcut de strategi și să livrez ceva conform cu un gust intuit. Vechile reguli greu se schimbă, orice om va fi atras de un vizual + copy care amuză sau stârnesc o emoție puternică, să pui întrebari, să contești status quo-ul frumos și cu tâlc. Greu de făcut un top și nu pot să mă limitez la postere (comunicarea se face printr-o gamă largă de instrumente), dar o să las niște vizualuri legate de lucruri pe care le-am mai menționat de-a lungul acestui interviu:

James Brown a scos piesa „Say it loud, I’m black and I’m proud” din anii ‘60, în miezul emancipării Civil Rights Movement și insignele făcute în perioada respectivă sunt super faine.

Un copy catchy și un context potrivit sunt suficiente pentru a face o comunicare memorabilă.

Campania pentru resuscitare (CPR) de la British Heart Foundation are un clip faimos și un poster pe măsură.

Naomi Tereza Salmon comunică despre Holocaust și fotografii cu rămășite din lagărele de concentrare prin imagini foarte puternice precum aceasta.

Take Back Wall Street și acest vizual spun foarte multe.

Am vorbit despre vizualuri din mișcarea “civil rights”. Ce te inspiră din perioada respectivă?

Jackie Robinson, adică primul afro-american care a ajuns să joace baseball în Major League. Este un exemplu foarte bun de „celebrity endorsement”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *