LOADING

Type to search

A4Answers

Interviu cu Ionela Ciolan de la Amnesty International Bucharest Group

Ionela Maria Ciolan este din 2011 initiatoarea miscarii de voluntari facilitatori ai Amnesty International in Romania si fondatoarea-presedinta a primului si singurului grup de activisti Amnesty International din tara noastra: Amnesty International Bucharest Group, fondat in 2014.

Amnesty sunt organizatia care din 1961, lupta pentru respectarea Drepturilor Omului si datorita careia personalitati precum Constantin Noica si Paul Goma au fost eliberati din inchisoare in perioada comunista. Organizatia laureata a premiului Nobel pentru Pace in 1977, datorita campaniei sale impotriva torturii, este din punct de vedere istoric singura care au colaborat cu Pablo Picasso, Joan Miro, Shigeo Fukuda, Monty Python, Loud Reed, Sting, U2, Miles Davis si Ai Wei Wei.

Ionela cum a inceput colaborarea ta cu Amnesty International? Ce ne poti povesti despre Amnesty International Bucharest Group?

Eu am aflat de Amnesty in facultate, in timpul studiilor de licenta de la Cluj. Ma documentam cu materialele lor pentru lucrari despre China si drepturile minoritatilor chineze. In 2011, am venit la master in Bucuresti, unde aveam impresia ca exista Amnesty International Romania, pentru ca pe website-ul lor, la rubrica tarilor in care activeaza, aparea si Romania. Am zis ok, perfect, ma identific cu cauza, principiile si valorile organizatiei, aplic sa fac voluntariat la ei. Le-am scris si am aflat ca nu există filiala Amnesty aici, este doar o echipa de cercetatori, in Londra, la Secretariatul International care lucreaza si pe situatia drepturilor omului din Romania. Am devenit voluntar online si apoi in 2-3 luni cand a fost un call pentru proiecte am aplicat si eu cu o idee de campanie care a fost selectata. Astfel am devenit voluntar facilitator, in perioada respectiva Secretariatul International dezvolta un concept de voluntariat in tarile fara filiale Amnesty si aveau un coordonator regional din Londra care lucra cu noi. Eu am fost practic primul voluntar facilitator pe care l-au avut in Romania. La inceput a fost learning by doing. Am schimbat in primii 3 ani vreo 5 coordonatori si se simtea diferenta culturala. In anii de inceput am lucrat singura, am incercat sa adun cativa voluntari dar lucrurile nu s-au dovedit asa de simple. Discutiile cu media si o promovarea clasica cu comunicate de presa nu erau inca posibile.

In politica lor internationala, doar Secretariatul International este responsabil pentru comunicarea oficiala catre mass-media. Si filialele pot sa faca acest lucru la nivel national. Insa, noi la vremea respectiva nu puteam comunica ca voluntari in numele organizatiei si am inteles asta. Motivul era unul foarte simplu: fiind doar voluntari, exista pericolul sa nu intelegem in totalitate mesajul campaniilor organizatiei si sa transmitem mai departe mesaje incorecte sau incomplete.

Bugetul era si el limitat. Interesul populatiei pentru evenimentele Amnesty destul de scazut, dar observ ca din 2011 pana in prezent acesta a crescut. Subiectele tratate de Amnesty International sunt destul de sensibile si complexe…campanii de genul: Stop Torture, de exemplu, au functionat si la noi pana la urma. Pentru a atrage cat mai multi oameni la evenimentele organizate de mine la inceput si apoi de grup, am folosit numeroase metode cat mai creative. Nu avem un singur tipar. Intotdeauna combinam mai multe tipuri de lucruri: nu facem doar conferinte, dezbateri, prelegeri si atat. Facem proiectii de documentare plus dezbateri cu 2-3 invitati si asa publicul vine sigur. Am colaborat si cu One Wold Romania in 2015 cand am adoptat si prezentat un documentar: un film despre drepturile femeilor in care o femeie din Kenya, care fusese violata, incerca acum sa aduca agresorii in fata justitiei. Problema era ca drepturile femeilor nu erau respectate in tara si legea era foarte slow. Am vorbit atunci despre drepturile femeilor si campania pe care o aveam noi cu Amnesty in 2015: My Body, My Rights, despre drepturile sexuale si reproductive ale femeilor. In Europa, campania se concentra pe sensibilizarea liderilor europeni sa ratifice si implementeze Conventia de la Istanbul privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice, adoptata de statele membre ale Consiliului Europei inca din 2011, insa care nu era ratificata si implementata. Lucru care s-a si intamplat, dar mai problematica este implementarea in Romania in momentul de fata.

In 2014 am infiintat oficial grupul: primul si singurul grup de activisti Amnesty International din Romania, Amnesty International Bucharest Group. La inceput ne numeam Amnesty International Romania, noi fiind activistii Amnesty International in Romania, dupa care ne-am gandit sa fim mai specifici, ne-am hotarat asupra denumirii actuale. Apoi in 2015 datorita activitatii intense din ultimii 4 ani am devenit prima romanca din istoria Amnesty International care a ajuns sa fie selectata ca delegat pentru continentul european, reprezentant al miscarii internationale, sa particip la adunarea generala Amnesty International. Reprezentam toti voluntarii facilitatori din cele 22 de state din regiunea Europa de Est si Asia Centrala. Iar impreuna cu ceilalti  4 reprezentanti (2 reprezentanti pentru America de Sud, un reprezentant pentru Africa si unul pentru Asia) aveam in grija noastra interesele si vocile a peste 90 000 de voluntari facilitatori la nivel global. Practic, acest mandat reprezinta cea mai prestigioasa pozitie in cadrul organizatiei pe care un activist o poate castiga.

Tot in 2015, odata cu schimbarea normelor interne ale Amnesty International, activitatea voluntarilor facilitatori a fost mutata in online. Grupul meu, Amnesty International Bucharest Group, a continuat activitatea in offline si am  fost „adoptati” legal de catre Amnesty International Germania. La momentul actual, suntem singurul grup din Europa care poate sa faca activitati offline si care e in aceasta structura deosebita. Practic, am initiat un proiect de pilotare in cadrul miscarii Amnesty, prin care grupurile de activisti in tarile unde organizatia nu are sediu, pot fi adoptate si sustinute de o filiala a Amnesty. Suntem doua astfel de grupuri la nivel global, mai este un grup in Africa care colaboreaza cu Amnesty International Franta.

Ce ne poti povesti despre campaniile organizate de Amnesty International Bucharest Group?

In ceea ce priveste activitatea grupului, in ultimii 3 ani am facut in jur de 13 campanii in România cu un reach de 10 000 de tineri. Si s-au intamplat multe: am crescut de la 15 activisti la 30.

Cea mai mare campanie a noastra este Write for Rights/ Scrie pentru drepturi, in fiecare an in luna decembrie, timp de 2 saptamani. Facilitatorii care ne ajuta sunt profesori din diverse scoli si licee din tara sau studenti care aduna scrisori de sustinere a cazurilor pentru care militam. Imagineaza-ti ca elevilor din zece scoli din Romania li se prezinta cazul, iar la final decid daca semneaza sau nu pentru sustinerea cazurilor prezentate. Anul trecut am colaborat cu licee din 10 orase, un liceu din fiecare oras si am adunat in jur de 6500 de scrisori, am avut un reach de 5000 de oameni in 2 saptamani. Am creat aceasta retea de profesori, studenti si organizatii de studenti care ne ajuta in campanie. Este proiectul cu care am inceput eu in 2011, o campania globala Amnesty, cea mai mare pe care o desfasoara organizatia in fiecare an si singura care are continuitate, pentru ca de obicei campaniile Amnesty au o perioada de un an pana la maxim 3 ani. Write for Rights aduna in lume in jur de 2-3 milioane de scrisori anual, deci de asta dainuie. Folosim si petitii online, dar tot scrisorile au cel mai mare impact. Ne trezim dupa campanie cu un colet urias pe care il trimitem in tarile vizate, anul trecut noi am avut China, Iran si Camerun. Circula povesti cum ca posta din tarile respective cateodata este blocata datorita scrisorilor care tot vin de la Amnesty. De obicei, Write for Rights e campania care duce la eliberarea sau schimbarea situatiei persoanelor pentru care organizatia militeaza.

Campania Write For Rights si prizonierii eliberati: Costas, Phyoe Phyoe, Albert Woodfox

Am avut astfel de campanii cu subiecte diferite de la drepturile femeilor, la drepturile comunitatii romilor pana la drepturile persoanelor LGBTQ. Coalitia pentru Vanilie, mie personal, mi se pare o miscare foarte interesanta. In România cred ca merge foarte bine acest gen de sarcasm, iar curcubeul de pe Facebook isi face si el treaba. Foarte multă lume si-a manifestat nemultumirea fata de intoleranta la adresa minoritatilor sexuale. Oamenii au iesit in strada si la marsul Pride, colegii de la MozaiQ chiar vorbeau despre asta cand am colaborat cu ei, in luna mai, la o proiectie si dezbatere organizata la American Corner, la Biblioteca Nationala.

Am organizat evenimente despre drepturile refugiatilor si imigrantilor si despre abolirea torturii: Stop Torture, o campanie in cadrul careia am organizat o expozitie fotografica pentru 2 saptamani. Ceea ce facem noi este o munca care cere foarte multa perseverenta, pasiune si responsabilitate, eu asa interpretez ceea ce fac, fara pasiune si perseverenta nu as putea continua.

eBoy – Poverty is Modern

Dintre toate organizatiile din lume, Amnesty are cele mai multe si inedite colaborari, de la Picasso pana la eBoy, un portofoliu incredibil cu artisti foarte versatili si din multe tari, Alexander Calder din SUA, polonezul Roman Cieslewicz, japonezul Shigeo Fukuda, Juan Miro din Spania, A.Signl din Germania, chinezul Ai Wei Wei (care a fost si el un prizonier ajutat de Amnesty) si multi altii. Cum influenteaza activitatile desfasurate in prezent mostenirea vizuala extraordinara a organizatiei?

Shigeo Fukuda – Barbed Wire, Roman Ciewlewicz – Amnesty International 1976

Amnesty are o sustinere foarte mare din partea oamenilor creativi. Designerii si artistii sunt pe aceeasi lungime de unda cu organizatia datorita implicarii noastre in promovarea dreptului la libera exprimare: articolul 19. Organizatia a luptat pentru foarte multi artisti sau persoane carora li s-a incalcat dreptul la libera exprimare in tari din intreaga lume. Sunt sigura ca acesta este motivul pentru care ai mentionat acea lista lunga, o intreaga comunitate de artisti implicati in campaniile Amnesty.

Ce mi se pare ciudat este ca despre Amnesty, aici in Romania, nu stiu mai nimic studentii de la Drept, de la Stiinte Politice si Relatii Internationale. Ce facem noi intra direct in domeniul lor de activitate si inteleg ce vreti sa faceti cu initiativa A4Activism si perspectiva voastra.

Istoria Amnesty International pare o lupta nesfarsita, dar eu vad si progresele care se intampla si sunt foarte bucuroasa cand militam pentru cazuri care sunt rezolvate si simtim practic ca noi am contribuit la eliberarea unei persoane. Asta ajuta mult moralul fiecaruia in parte si in acelasi timp vedem finalitatea campaniilor noastre, rezultatele. Pentru noi conteaza foarte mult aspectul vizual, partea care transmite de fapt mesajul. Cateodata acesta este destul de dramatic, subiectele sunt sensibile si daca nu le pui intr-un afis care sa captiveze si atraga atentia, totul ramane la nivelul de statistica, cifre: atatia oameni mor, atatia oameni au avut drepturile incalcate, punct.

La ce proiecte noi lucrati? Ce colaboratori aveti pe partea vizuala?

Pe partea vizuala, avem doi colegi care se ocupa de acest lucru. Afisele si vizualurile Amnesty trebuie sa fie simple si in acelasi film, dar vei observa ca aceasta imagine unitara este greu de tinut in frau. In anumite cazuri exista in lume campanii vizuale realizate de catre sectiuni, filiale si fiecare filiala colaboreaza cu artisti locali. Noi, cu ajutorul celor doi colegi (Bogdan si Kara) folosim foarte mult manualul de branding de la Secretariatul International, cu aceleasi culori si fonturi. Ca echipa avem si proiectele noastre nationale si locale pe care  le implementam in campaniile si evenimentele organizate. In ultimii ani am incercat sa facem si evenimente de interes local, in special awareness. Nu am incercat doar sa aducem campaniile internationale Amnesty in România, ci sa mizam mult si pe educarea populatiei privind subiectele despre drepturile omului.

Mi-am amintit de o alta colaborare cu un artist local, o graficiana pe nume Delia Sopca care ne-a făcut 3 tipuri de semne de carte pentru evenimentul nostru de la World Cafe din decembrie; bineinteles, pro bono, nu am avut buget pentru event. Cele 3 mesaje ale semnelor de carte sunt: Free life, Don’t judge si Freedom of speech. Unul dintre colegii nostri din Amnesty o cunostea si am intrebat-o daca doreste sa colaboreze cu noi. Ea a fost foarte receptiva si am facut impreuna ceva un pic diferit de realizarile noastre de pana acum.

Delia Sopca – Semne de carte Amnesty International Bucharest Group

Pe viitor ne vom extinde pe partea aceasta, vom explora mai mult Amnesty for Art si directii legate de comunitate. Cel putin eu sunt conștienta ca in Romania poate e mai dificil sa gasesti oameni care sa faca asta pro bono.

Identitatea vizuală contemporana a Amnesty e mai mult bazată pe fotografie, pe realism. Majoritatea ONG-urilor in ziua de azi comunică in dimensiunea asta atat offline cat si online. Cu care afis al Amnesty ai o legatura speciala? Ai un vizual favorit?

Legat de afisele care mi s-au parut interesante, multe dintre ele sunt chiar socante, de obicei afisele Amnesty sunt interesante si te socheazaă, dar mi-a plăcut foarte mult campania de acum cativa ani din Elvetia, „It’s not happening here, but it’s happening now”. Este o campanie care a primit foarte multe premii, a fost prezenta in statiile de autobuz puse pe sticla. Iti dadeau cumva iluzia ca violarea drepturilor omului se intampla exact acolo, atunci.

Campania a socat un pic, dar a atras atentia asupra incalcarii drepturilor omului din diverse tari ale lumii, a fost foarte tare si de impact.

Toate mi se par interesante, unele dintre ele par simple, dar sunt chiar super bine gandite. Amnesty mai are foarte multe postere privind partea de scriere si cum faptul ca fiecare implicare ajuta. Writing can stop the torture, sau Writing can stop the violence este sloganul. Partea asta de empowering, imi place in mod special pentru ca realizezi ca si tu contezi in viata celuilalt. Scrisoarea ta, semnatura ta si sprijinul tau conteaza in peisaj. Write for rights este campania principala, iar Writing can stop the torture este ramificatia anti-tortura. Acestea sunt 2 din cele mai expresive campanii care mi-au ramas mie in minte.

Amnesty colaborează cu foarte multi artisti si a colaborat la un moment dat pentru campania My Body, My Rights, cu un body painter. Erau 5 categorii de drepturi pentru care militam si aveam cate o imagine vizuala pentru fiecare categorie in parte. Dreptul de a decide asupra propriului corp, la educatie, la tratamente medicale, la contraceptie (inclusiv avortul), sunt 5 astfel de imagini pentru o singura campanie.

Amnesty a avut la un moment dat o campanie speciala si pentru artistul Ai Weiwei care a fost inchis de catre regimul comunist chinez. Cantaretul John Legend este si el activist si a sprijinit campania Write for Rights. Sunt cateva filmulete cu el in care isi invita fanii sa semneze scrisorile si petitiile Amnesty in aceasta campanie.

Ati mai avut o expozitie de afise, postere si campanii Amnesty International in Romania?

Expozitie cu afise nu am mai avut, dar e o idee foarte buna. Amnesty International are aproximativ 80 de campanii in desfasurare in acelasi timp, si deja atat de multi ani de activitate, 55 de ani. Afisele sunt simbolice si transmit o multime de stari. Ar fi minunat sa le putem folosi chiar pe cele clasice. Mie toate mi se par toate foarte interesante, dar cred ca fiecare le vede cu alti ochi.

Pana acum am avut 2 expozitii fotografice care documentau campaniile Amnesty, una pe tema Stop Torture si alta despre Odiseea emigrantilor pe drumul lor catre Europa. Am primit fotografiile de la Secretariatul International in ambele cazuri. Amnesty colaboreaza cu fotografi prestigiosi si recunoscuti la nivel global pentru partea de documentare fotografica.

Mi se pare foarte interesanta conexiunea dintre Amnesty International si Romania. Constantin Noica era unul din prizonierii despre care Peter Benenson, avocatul care a fondat organizatia, vorbea in articolul Prizonierii uitati din 1961. Are legatura Noica cu motivul pentru care colaborezi cu Amnesty?

Stiu ca Noica a fost unul dintre primii prizonieri de constiinta pentru care organizatia a militat. Nu stiam insa acest lucru pana sa incep colaborarea cu Amnesty. Am aflat asta dupa ce am inceput sa citesc mai mult despre inceputurile organizatiei si activitatea sa pentru Romania si pentru dezidentii politici din perioada comunista. Noica este primul, dar dupa el au urmat alti detinuti politici precum Paul Goma si multi altii. Presiunea pe care organizatia o face asupra guvernelor ajuta foarte mult pentru ca nu se pune doar pe statul respectiv, ci si pe guvernele tarilor in care sunt activistii. De exemplu activistii germani pun presiune pe guvernul lor ca sa aiba o pozitie ferma in discutia bilaterala si cei de la Amnesty Germania fac lobby si advocacy pe langa guvernul german ca sa includa si respectarea drepturilor omului in agenda statului in relatia bilaterala cu diverse state care incalca drepturile omului. De exemplu, campania pentru Raif Badawi activistul din Arabia Saudita, care susținea online liberatatea de expresie. El a fost condamnat la 10 ani de inchisoare si 1000 de lovituri de bici in piața publica, plus o amenda destul de mare doar pentru 2-3 articole pe blogul lui despre dreptul la libera exprimare. Campania Amnesty pentru el a pus foarte multa presiune pe guvernul Obama pentru ca acesta sa ia o pozitie publica: Statele Unite este unul dintre principalii aliati ai Arabiei Saudite si presiunea din partea guvernului US a fost semnificativa.

Revenind la Noica, nu a avut legatura cu faptul ca am inceput sa lucrez pentru Amnesty. Motivul pentru care am aderat la Amnesty este reprezentat de valorile si principiile organizatiei, in care cred si in care m-am format. Noi la Amnesty mizam foarte mult pe educare, in special educarea generatiilor tinere pentru ca ei fiind in perioada de formare accepta ca mai au lucruri de invatat.

Ce se intampla cu Taner Kilic si Amnesty International Turkey? Cred ca este cel mai bun exemplu de istorie care se repeta. Un afis clasic al organizatiei este cel pentru campania din 1980 din Turcia, care nu a mai avut loc din cauza unei lovituri de stat.

In Turcia, se intampla un proces destul de tragic pentru ca observam tendinta guvernului de a limita drepturile omului si de a instaura cenzura. Acum se observa o tendinta de limitare a societatii civile, mascata in ideea ca toti care au pozitii impotriva guvernului fac parte din Miscarea Gullen, cea considerata in Turcia ca vinovata pentru tentativa de rasturnare a puterii din vara lui 2016. Mergand pe aceasta idee, guvernul turc i-a arestat pe Taner Kilic si Idil Eser, presedintele si respectiv directoarea Amnesty International Turcia, impreuna cu alti activisti pentru drepturile omului. Taner a fost arestat in luna iunie 2017 si se afla inca in inchisoare, iar Idil si ceilalti activisti au fost arestati acum o luna. Evident ca nu exista dovezi. Arestarea face parte mai mult din politica iliberala a lui Erdogan de a cenzura libera exprimare si orice opinie contradictorie. Activistii Amnesty International Turcia sunt inca inchisi pe nedrept, iar organizatia internationala a inceput o campanie globala de advocacy in favoarea acestora.

Cum se face ca Amnesty Moldova sunt atat de activi? Este o nevoie mai mare pentru organizatie?

Amnesty Moldova are in jur de 22 de ani de activitate si este un fel de mini filiala, are angajați care lucreaza acolo zilnic. In România, de 6 ani de cand am inceput activitatea (3 ani de la infiintarea grupului), lucram 100% pe baza de voluntariat. Amnesty este pasiunea mea, nu jobul meu, iar eu sunt asistent universitar si cercetator la SNSPA, unde imi fac si doctoratul. Practic, acesta este jobul meu de zi, iar Amnesty este jobul meu de seara si weekend. Amnesty are 2 tipuri de filiale: sectiuniile (care sunt filiale complete, cum este in Germania) si structurile (care sunt niste mini filiale). Diferenta este ca structurile sunt dependente financiar de Secretariatul International). Amnesty Moldova este o structura din 1995, cand a fost infiintata. Probabil ca interesul in perioada respectiva era destul de mare si datorita problemelor interne care existau in societate si pentru ca au existat activisti care si-au dorit sa infiinteze Amnesty la vremea respectiva. In Romania, asa cum am zis mai sus, noi suntem la inceput si suntem grup de initiativa, dar destul de activi pentru formatul pe care il avem in cadrul miscarii internationale.

Daca ar fi sa faceti un call-to-action catre artistii interesati sa colaboreze cu Amnesty International, cum ar suna?

In mod clar noi suntem dispusi sa colaboram cu artistii, nu stiu cum ar suna mesajul dar da, suntem deschisi la colaborare cu toti cei care sustin si cred in cauza si valorile Amnesty, cu precizarea sa ne asiguram ca suntem cu totul pe aceeasi lungime de unda.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *