Cum a pornit ideea acestei expozitii? Care era contextul?

Ideea proiectului si expozitiei A4Activism a pornit din intersectia pasiunilor comune ale mele si sotiei mele Cristiana: istoria artei si, respectiv, activismul social si de mediu. In agentia noastra, Creionetica, am investit de la bun inceput in proiecte pentru oraganizatiile societatii civile, pentru a seta niste repere vizuale si de comunicare, iar A4Activism este unul din acele proiecte.

A4Activism a fost o continuare fireasca a curiozitatii noastre de a descoperi campanii activiste din toata lumea. Printr-o finantare culturala de la AFCN primita in 2017, am reusit sa investigam amanuntit timp de un an care au fost primele campanii activiste de la primul ONG Anti-Slavery si pana in prezent.

Totodata, am descoperit colaborari interesante intre artisti moderni si contemporani precum Picasso, Miro, Glaser, Haring, Guerrilla Girls, Barbara Kruger, Fukuda, Banksy si Shepard Fairey cu organizatiile societatii civile de peste tot din lume. Chiar si local, KITRA, Paula Rusu, Wanda Hutira, Pisica Patrata si Raluca Bararu au creat o punte intre arta si activism.

Care au fost pasii de la idee la implementare? Care a fost cea mai grea parte in realizarea acestui proiect? Dar cea mai frumoasa?

Cel mai dificil a fost sa cristalizam albumul de postere activiste A4Activism. Nu am anticipat volumul de munca asiduu care a urmat. Dupa documentarea de cateva luni si structurarea capitolelor in ordine cronologica, urmarind curentele artistice din istoria artei, un moment de intorsatura a fost focus grupul cu organizatiile societatii civile. Au participat WWF-Romania, Asociatia SNK, Funky Citizens, FDSC, Asociatia D’Avent si 441 Studio Design. Ei si-au dorit ca albumul sa-i ghideze prin cauze de mediu sau sociale, si nu prin curente artistice cum gandisem initial. Asa ca am reorganizat tot albumul si am grupat campaniile in ecologie, drepturile omului, stil de viata sanatos, cultura, conflicte politice si castigatorii concursului “Power to the poster”.

Ce mai frumoasa parte a proiectului a fost Ziua Posterului Activist. Am organizat la hub-ul Centru din pasajul Victoria o expozitie cu peste 80 de postere nationale si internationale, urmata de concertul trupei activiste de electro-fusion Crowd Control. Eu sunt solist in trupa si incerc sa practic ce predic si pe calea sunetelor. Punctul culminant a fost proiectia animatiei A4Activism in care o parte din afise prind viata: video

Pentru eforul depus pentru acest proiect am fost rasplatiti cu un feedback foarte pozitiv de la toti oamenii care au ajuns la eveniment, dar si de la cei care au primit si rasfoit albumul. Ei ne-au inspirat sa asiguram longevitatea proiectului prin scrierea unui nou proiect: Saptamana afisului activist, pe care ne dorim sa il implementam anul acesta in Bucuresti si Cluj.

Albumul A4Activism a ajuns fizic in Buenos Aires, Los Angeles si in format digital in muzee din Europa si Australia. Deci A4Activism merge mai departe si asta este cel mai satisfacator lucru din proiect. Se simte incurajarea pentru continuitate.

Cum ai ales afisele? Cat a durat documentarea?

Avem un stoc de postere salvate si fotografiate de mine inainte sa gandim proiectul. Ti-am spus ca e o pasiune la mijloc :). A contat nu doar criteriul estetic, dar si autenticitatea, elementul de noutate si relevanta lor pentru timpul in care au fost comunicate din 1860 incoace. Am facut o arhiva de peste 700 de afise din care doar 300 au ajuns in album si 80 in expozitie, iar perioada de documentare a fost din ianuarie si pana in august 2017. Sincer sa fiu am adaugat afise si in ultima noapte inainte de predarea materialelor la print. Ne-a costat proiectul asta cateva nopti albe, dar rezultatele au facut acest sacrificiu sa merite.

Ce ai descoperit in timpul realizarii acestui proiect? Care au fost surprizele?

Am avut multe descoperiri pozitive, dar si o intamplare mai trista, care personal m-a marcat.

Surprizele placute au venit din partea muzeelor, fundatiilor, familiilor de artisti si celor care gestioneaza lucrarile artistilor. Toti au fost dispusi sa ne ofere dreptul de utilizare a lucrarilor pro-bono. I-am convins prin simplul fapt ca este un material non-comercial menit sa contribuie din punct de vedere istoric si social.

De exemplu, fiica lui Abram Games ne-a oferit doua afise si ne-a felicitat pentru demers, spunand ca tatal ei sigur ar fi admirat initiativa de a compila artisti si designeri care au adus o schimbare pozitiva in lume. Am primit un feedback bun si de la fiul lui Charlie Harper, primul artist care a initiat metafora planetei ca si inghetata care se topeste (posterul Warming Warning). Administratorii lucrarilor lui Milton Glaser ne-au transmis de asemenea salutarile octagenarului, Fundatia Keith Haring a tinut sa clarifice ca artistul intotdeauna calatorea catre initiative locale de educare a publicului prin arta stradala, fiul lui Tom Eckersley a fost foarte fericit ca tatal sau si Shigeo Fukuda sunt in acelasi album, iar Coco Cerrella, designerul argentian, a fost super entuziasmat ca posterele lui sunt printre cele ale mentorilor sai si a postat pe Facebook cand a primit albumele de la noi.

Trist a fost ca Alan Peckolick, unul dintre artisti, murise de curand, dar am primit binecuvantarea vaduvei sale odata cu afisul sau No More War.

Cum vezi tu, in acest moment, implicarea artistilor in proiectele sociale? Cum a evoluat aceasta implicare in ultimii ani? Ce lipseste?

Pot spune ca datorita internetului activismul nu mai cunoaste granite si asta este foarte important. Evolutie tehnologica si era digitala aduc activismul mai aproape de oamenii care vor sa schimbe legi, sa schimbe regimuri sau sa mobilizeze publicul larg pentru plantari si ecologizari. Tot mai multi artisti se implica in proiecte sociale si activiste pentru ca vad cum pot face parte dintr-o altfel de lume.

Nu toata arta este sau a fost pe aceeasi frecventa cu capitalismul salbatic si consumismul. Din start artistii si designerii au criticat de-a lungul timpului politica si au boicotat corporatiilor, iar prin implicarea in proiectele organizatiilor nonguvernamentale, s-au putut pozitiona diferit si si-au consolidat pozitia in lume. Cateva nume sonore sunt Robert Rauschenberg, Luba Lukova, Toothfish, George Lois, Emory Douglas, Kerry Roper si Steve Cutts.

Intotdeauna va lipsi din comunicarea mainstream si advertisingul “as usual” mai mult curaj. Si aici ma refer atat la mesaj, abordare de comunicare, vizual, cat si la colaborarea cu artisti activisti in stilul lui Banksy (campania “Save or Delete”).

La capitolul ce lipseste, cred ca o revista AdBusters cum au canadienii. Pentru noi este o constanta sursa de inspiratie si o dovada de curaj aceasta revista si toate campaniile lor. Cea mai cunoscuta este Buy Nothing Day, fix inainte de nebunia Black Friday, si o sarbatorim si noi in agentie.

Dar in Romania? Cat de vizibil e vibe-ul activist in preocuparile artistilor din Romania? (Cateva exemple recente)

Nici noi nu stim de toate colaborarile, asa ca am luat cateva interviuri unor activisti din ONG-uri precum Magor Csibi, fost director WWF-Romania, Irina Bandrabur, fost ofiter de presa Greenpeace Romania, Ionela Ciolan de la Amnesty International Bucharest Group si Cosmin Pojoranu de la Funky Citizens. Le puteti citi pe platforma www.a4activism.ro.

Este mai vizibil decat ne imaginam. Am mentionat mai sus cativa artisti romani pe care noi ii consideram parte din Istoria Afisului Activist. Proiectele lor cu Funky Citizens, WWF-Romania, Greenpeace Romania, miscarea #Rezist, Unicef, Salvati Copii nu fac decat sa pozitioneaze Romania pe harta activismului international.

Care sunt cele mai importante schimbari prin care a trecut activismul din Romania, in ultimii ani? Care e situatia in prezent: parti bune si parti mai putin bune.

La o analiza atenta activismul a fost prezent in Romania in foarte multe forme: de la arta care critica situatia socio-politica din secolele IX si XX, la organizatia Cercetasii Romaniei si campaniile lor pentru conservarea naturii, la Crucea Rosie, care au niste postere superbe din campaniile lor din 1900 incoace, la activismul pentru sanatatea publica din perioada regimului lui Ceausescu – campanie anti-SIDA ale Ministerului Sanatatii din ’87-’88.

Memorabil este afisul dintr-un concurs organizat de ARAS (Asociatia Romana Anti-SIDA), care in ’92 facea parte din Crucea Rosie. Mesajul afisului este “O caciulita pentru linistea dumneavoastra”, care ironiza in acelasi timp campania electorala a lui Ion Iliescu din 1990 cu mesajul “Un om pentru linistea dumneavoastra”. In acea perioada nenumarati artisti si arhitecti jurizau si participau la concursurile de activism pentru sanatatea publica.

De cativa ani artistii stradali se implica in mod activ colaborand cu diferite ONG-uri. De exemplu, Ciubi cunoscut drept Pisica Patrata, a colaborat cu WWF-Romania la banda desenata “Colinele Transilvaniei”, iar KITRA si Wanda Hutira cu Greenpeace Romania pentru campania “Change your energy” (pentru energie regenerabila) si “Inca nu e game over pentru padurile din Romania” (pentru padurile virgine). Tot Wanda colaboreaza des cu Funky Citizens si proiectele lor civice foarte necesare.

Cum a evoluat deschiderea oamenilor fata de demersurile activiste? Ce tip de romani se implica in astfel de initiative?

Cred ca activismul in ziua de azi este mult mai vizibil chiar datorita platformelor de socializare care conecteaza oamenii aproape instantaneu. Nu cred ca in trecut romanii ignorau activismul, dar acesta avea alte nuante la nivel de tesut social si comunitate, dupa cum am mentionat si povestiti despre Cercetasii Romaniei, Crucea Rosie, ARAS si alte organizatii care activeaza de foarte mult timp.

Nu cred ca exista o anumita tipologie a romanului activist. Cred ca activismul exista si in mediul rural si cunosc oameni care iau decizia de “Down shifting”, de revenire la tara pentru a nu apasa pe pedala de aceleratie din urbe. In orice om cred ca zace un activist pentru ca suntem cu totii dornici de adevar, respect, egalitate de sanse, drepturi depline, intr-o economie nationala si europeana. Insa dureaza mai mult sa ne cream o rutina in a protesta sau a fi vocali.

Care crezi ca sunt prejudecatile din Romania fata de termenul activism? Cum pot fi ele date la o parte?

Aici as vrea sa imi raspunzi tu. Care sunt aceste prejudecati in ceea ce priveste activismul? Cum de nu au ajuns si la mine?

Promovare: care sunt strategiile de promovare a initiativelor activiste? Ce ocoliti? Care sunt mesajele pe care insistati?

Sunt mai multe lucruri pe care le putem dezbate. Activismul este ceva pozitiv, chiar daca presupune o lupta de mult ori violenta si asidua pentru salvarea planetei, drepturile omului, stil de viata sanatos, pentru pace.

Asadar strategiile de promovare pot fi nenumarate, atat conventionale, cat si neconventionale. Nu pot spune ca ocolim ceva anume sau insistam in anumite directii, stiu sigur ca noi nu venim cu retete, ci cu o canalizare a energiei noastre creative.

Campanii faine la care am lucrat sunt multe, mai bine va invitam pe site-ul nostru www.creionetica.ro.

Fiecare cauza este unica, iar publicul din Romania este in cautare de povesti noi. Ne ferim sa repetam aceleasi povesti, mesaje sau abordari vizuale. Tintim sa facem campanii memorabile, de care sa te lovesti intr-un fel sau altul, fie ca esti sau nu in vizorul nostru. Spre exemplu “Servici’ usor“prin care militam alaturi de Asociatia Conect pentru respectarea drepturilor angajatilor si dreptul de a se asocia si a fi o voce in fata angajatorilor. Un alt proiecte este Gradinescu, o retea de gradini urbane comunitare frumos amenajate de Institutul de Permacultura din Romania in sase cartiere din Bucuresti.

Leave a Reply